am aşteptări multe şi mari de la Ministerul Educaţiei, să vedem dacă Bujor va fi capabil să se descurce

Azi am participat la Căuşeni la o dezbatere publică despre “Accesul la informaţie şi transparenţa decizională”. Activitatea se înscrie în cadrul săptămânii “Zilelelor dreptului de a şti“. Mai multe cu această ocazie se va organiza în Chişinău – detalii le vedeţi aici , iar cei interesaţi care vor fi în acest weekend în capitală, sunt invitaţi să participe.

Vorbind despre mai multe probleme din raionul nostru în ceea ce priveşte accesul la informaţie, s-a ajuns să se discute şi despre bibliotecile şi accesul la internet în localităţile rurale din raion. Mai mulţi bibliotecari prezenţi la discuţie se plângeau că nu au cărţi suficiente, majoritatea fiind în grafia chirilică. M-am grăbit să le contrazic. Am fost zilele trecute pe la biblioteca publică din Fârlădeni. Am rămas aproape în şoc. A fost renovată şi arată foarte bine. Nuştiu cum e în alte regiuni ale României, dar în multe localităţi din zona Moldovei (judeţele Vaslui, Botoşani, Suceava) bibliotecile publice arată şi mai jalnic. Pe rafturile bibliotecii din sat se găsesc cărţi în grafia latină, multe şi valoroase, dar care, din păcate, după spusele bibliotecarei, nu prea sunt solicitate.

Nu cred că are rost să spun de ce, nu e problema Moldovei doar, peste tot în lume copii dau prioritate internetului. La mine în localitate probabil fiecare al patrulea copil are computer acasă, inclusiv şi conectare la internet. Dar ce folos că părinţii le-au cumpărat computere scumpe, le achită lunar abonamentul pentru internet, dacă ei nu cunosc elementar cum să se folosească de el. În afară de odnoklassniki, nu ştiu nimic. Poate n-o să mă credeţi, dar chiar aşa e. Ieri m-au sunat mai mulţi amici să mă întrebe despre apariţia rezultatelor finale a admiterii în România. Le-am zis că au apărut şi le-am sugerat să descărce listele. Am rămas stupefiată să aflu că ei “nu ştiu cum să le găsească”, rugându-mă pe mine să văd dacă au fost admişi sau nu. Nu mai zic de puştii de 14-15 ani care stau toată ziua pe reţeaua socială rusă – odnoklassniki, dar habar n-au ce-i acela emailul şi cum funcţionează. La ce bun să plăteşti 150 sau 240 lei lunar dacă nu ştii măcar să profiţi de banii aceştia ?

Nu există la noi o cultură a internetului. Nu ştiu încă copii (nu mai zic de maturi) să aleagă din acest ocean de informaţie ce le trebuie. Nu mai zic că fac toţi nişte ochi mari de nedumerire când aud cuvântul “blog”, “yahoo” sau “facebook”.

Mi-aduc aminte de orele de informatică din liceu. Vreo 5 ani la rând am studiat dintr-o carte albastră Turbo Pascalul. Habar n-am de ce şi pentru ce. Culmea e că şi acum liceenii îl învaţă, aşa dictând curriculumul la informatică. Şi se mai vorbeşte încă în curriculumul şi în manualele noastre de informatică despre windows 98. Asta în timp ce copii noştri au acasă computere scumpe de cel puţin 500 dolari, performante, cumpărate de părinţim cu banii câştigaţi peste hotare, aşa pentru ca să fie în rând cu lumea. Oare cei de la minister nu au conştientizat până acum că programa asta e depăşită demult ? Învaţă copii la orele de informatică nişte programe şi formule matematice complicate, dar habar n-au cum să folosească eficient computerul ce-l au acasă, nu mai zic despre cum să utilizeze internetul.

Grea sarcină îi revine noului Minister al Educaţiei, dar, mai cu seamă, noului ministru investit azi – Leonid Bujor. Nu-l cunosc prea bine, ştiu că e din AMN şi că are blog cu un frontispiciu care deranjează ochiului. (prea strident e galbenul cela) Bunelul mi-a zis că e fost profesor şi cică ar fi de treabă. Să vedem. Cert e că este mult de lucrat şi schimbat în sistemul educaţional din Moldova. Poate nu e un domeniu prioritar în contextul situaţiei şi aşa dificile de acum, dar totuşi. Sper ca noul ministru va face faţă, cu toate că vedeam pe altcineva în funcţia asta. Dar fie şi-aşa.